ONG-urile și distracția de weekend

ONG-urile și distracția de weekend

Câteva stații de metrou sau tramvai despart bucureștenii de corturile ONG-urilor de anul acesta, din parcul Herăstrău. Încă de la intrare, se vede agolerația și curiozitatea. Scena amplasată special pentru spectacole și diferite momente de dans te întâmplină și îți face o promisiune de distracție pe parcursul celor două zile. Muzica dată tare îi convinge pe ceilalți să se apropie. Parcul este îmbrățișat de peste 150 de corturi de nunanțe roșiatice sau de culoarea cerului după ploaie. ONG-urile înscrise sunt atât din România, cât și din țări precum Polonia, Bulgaria, Norvegia, Lituania, Slovacia, Ungaria, Republica Moldova și Kosovo și au același scop: informarea oamenilor despre susținere și schimbare.

Băncile parcului sunt goale. Oameni pe biciclete sau în plimbare, copii jucându-se în iarbă sau fluturând în aer un balon, se opresc și privesc atent corturile amplasate sau așteaptă răspunsuri de la cei care se află în interiorul lor. Că e vorba de ateliere de creație sau produse realizate manual, ateliere de caligrafie, fiecare atrage atenția oamenilor care au uitat de plimbările de pe potecile înguste sau de grabă. Copii au dat șotronul și alergatul prin iarbă, pe trasul la țintă cu arcul de plastic, înșiratul mărgelelor pentru crearea propriei brățări și desenele pe față.

Într-un colț, trei femei de vârste medii stau în liniște și pictează fără să vorbească una cu cealaltă. Toată atenția lor este concentrată pe conturul florilor de pe rama de sticlă. La câteva corturi distanță, două fete de liceu prezintă tuturor dorința de a da viață proiectului lor: „Încercăm să facem lucruri mici din orice. Uite, bețele astea de înghețată sunt semne de carte făcute de noi și copilașii de acolo.”

Pe iarbă, exercițiile de prim ajutor sunt în toi. Oamenii sunt adunați în cerc, ca în jurul unei mese rotunde și urmăresc atent fiecare mișcare pe care o fac cele trei voluntare. ,,Ne arată cum să salvăm, ce mișto!”. După ce manevrele au fost făcute pe manechinele de plastic, cineva se oferă pentru a exersa. Vocile celor care încearcă să le arate tuturor metoda perfectă sunt calme și răbdătoare, asemănătoare celor ale profesoarelor de limba română din liceu.

Dansurile de pe scenă continuă. Oamenii se strâng fascinați de jur împrejur, cu telefoanele în sus pentru a filma toate mișcările. Corturile încă îi întâmplină pe ceilalți cu bucurie și cu un pliant de prezentare. După o tură prin parc, răspunsul la întrebarea „Ce este un ONG? ”ar trebui să vină fără ezitare. „Încercarea de a face mai bine. Și de a-i susține pe cei care au nevoie, prin inițiativele noastre. Bine, nu este de ajuns doar asta. Avem nevoie și de voi.”

Orele de prânz continuă cu tombole și diferite provocari susținute de fiecare organizație în parte. Din când în când câte un zâmbet și câte un sunet de balon spart.

de Alexandra Ţipter