Jurnalisti si membri ONG au analizat discursul ofensator din mass-media, cautand principalele directii de interventie care pot fi folosite pentru a il reduce, fara insa a limita libertatea de exprimare. Dezbaterea a fost organizata de FDSC si ActiveWatch, gazduita de UNICEF in casa ONU, transmisa live pe websiteul Digi24, partener media al festivalului, inregistrarea fiind disponibila aici.

Au intors pe toate partile discursul ofensator din mass mediaMircea Toma (ActiveWatch), Istvan Haller (Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii), Delia Panait (Asociația Front si producator Radio Guerrilla), Teodor Tita (Content manager Digi24), Irina Ursu (jurnalist) si Florin Buhuceanu (Asociația Accept).

Discutia a fost moderata de Valentin Burada (FDSC) si aprinsa de participanti din partea CRJ – Centrul de Resurse Juridice, APADOR-CH – Asociatia pentru Apararea Drepturilor Omului in Romania-Comitetul Helsinki, Fundatia PACT, Fundatia Estuar, Expert Forum  si Dilema Veche.

Principalele dimensiuni abordate:

  • Evolutia discursului ofensator in mass-media, incepand cu 1990

In timp ce pana la sfarsitul anilor ’90 acesta era foarte vehement, frecventa sa a inceput sa scada ulterior anului 2003. Din acest punct de vedere, a fost recunoscut rolul pozitiv al presei in a sensibila populatia cu privire minoritatile sexuale. Teodor Tita a remarcat ca reactia neprietenoasa la Gay Parade este din ce in ce mai redusa in ultimii ani. De asemenea, aparitia CNCD a ajutat si ea la o atentie mai sporita a politicienilor la propriul discurs public. Din 2007-2008, odata cu evolutia tehnologica si cresterea continua a accesului la internet, a reinceput sa devina grav.

Mircea Toma a mai punctat ca, in timp ce in anii ’90, opiniile discriminatoare erau foarte adesea asumate de jurnalistii insisi, dupa 2007 jurnalistii se limiteaza preponderent la a cita si transmite discursul ofensator. Ziaristul preia mesaje, insa nu e principalul generator. Aceasta insa nu scuza faptul ca ar trebui sa filtreze aceste mesaje.

In afara de minoritatile etnice, religioase si sexuale, vorbitorii au atras atentia si asupra femeilor ca grup intens expus acestui tip de discurs. Mai mult, minoritatea persoanelor cu probleme severe de sanatate mintala a fost discutata ca fiind cel mai putin aparat grup in fata discriminarii.

  • Pentru unii, discursul ofensator prezinta beneficii

Atata vreme cat este foarte frecvent si de multe ori, in mod intentionat nu este filtrat, discursul ofensator aduce beneficii. Irina Ursu, producator de emisiuni si reportaje pe tema minoritatii rome a apreciat ca in cazul emisiunilor care promoveaza un discurs pozitiv la adresa minoritatilor ratingul nu este foarte incurajator.

Beneficiile mentinerii unui discurs pozitiv apar doar pe termen lung. In acelasi timp, intr-o stire, ofensa este foarte usor de introdus, prin simpla introducere de catre producator a unor imagini negative ca fundal pentru o informatie neutra despre romi, spre exemplu.

Teodor Tita a atras insa atentia ca nu toti jurnalistii sunt iresponsabili si ca exista trusturi intregi care filtreaza riguros continutul ofensator. Digi24 este un exemplu in acest sens, aceasta filtrare se face constant, in baza codurilor interne.

  • Discursul ofensator se poate reduce fara a limita libertate de exprimare

Istvan Haller considera ca limbajul urii nu se bucura deloc de libertatea de exprimare, fiind o manifestare a irationalului. Daca un jurnalist critica un guvern are dreptul sa faca asta cu orice mijloace. In momentul in care atacul este la adresa unor grupuri vulnerabile, atunci nu este justificat in niciun fel.

CNCD aplica amenzi cu o mare atentie de a nu incalca libertatea de exprimare. Mai mult, atunci cand cazul este foarte subtil si trebuie citit prea mult printre randuri, CNCD da mai degraba o recomadare decat sa aplice o amenda. Si chiar daca amenzile CNCD sunt destul de mici, in instanta, victimele pot obtine sume considerabile.

In acest moment, numarul victimelor care se plang la CNCD este foarte mic. Si mai mic este numarul victimelor care demareaza o actiune in instanta. Cu toate acestea, au existat cazuri in care s-au primit pana la 10.000 EUR in urma unei actiuni in instanta. Mai mult, in cazul in care numarul victimelor unui caz de discriminare este foarte mare, actiunea lor in instanta ii poate provoca emitentului ofensei o suma foarte mare de plata pentru despagubiri.

Delia Panait  a atras atentia si asupra importantei educatiei timpurii cu privire la respectul fata de minoritati. Educatia in acest spirit are potentialul de a reduce foarte mult incidenta discursului ofensator, insa manualele noastre nu sunt deloc actuale in acest sens.

Jurnalistul nu isi poate asuma rolul de educator. Insa jurnalistul isi poate asuma intotdeuna un set de valori in baza carora sa filtreze informatiile comunicate. O alta solutie discutata este contextualizare declaratiilor ofensatoare relatate. In schimb, ascunderea de catre presa a acelor personaje care emit discurs ofensator nu este de ajutor nimanui.

Teodor Tita a explicat ca moderarea comentariilor online e o alegere constienta a redactiilor. Unele siteuri nu sunt moderate deloc, deseori pentru ca acele redactii se tem sa nu piarda trafic. Pe de alta parte, sunt situatii in care comentariile violente ii alunga pe oamenii de bun simt. La Digi24, este alegerea redactiei sa pierda un cititor, atata vreme cat este rasist.

  • Societatea civila poate interveni pentru reducerea discursului ofensator

Discutiile au relevat interventii utile din partea societatii civile, atat la nivel de asistenta juridica pentru victime, cat si in ceea ce priveste educatia pentru preventie.

Nicoleta Andreescu, Director al APADOR-CH considera ca avem mult mai multe instrumente legale pentru a anihila discursul instigator la ura decat avem pentru a apara libertatea de exprimare. Iar primele sunt foarte putin folosite. Istvan Haller de asemenea vede un rol util al ONGurilor in asistarea victimelor pentru a merge in instanta, a solicita daune si a trimite petitii.

Pe de alta parte, informarea, educatia in scoli, modificarea manualelor scolare sunt si ele actiuni care pot fi foarte utile. Mai mult, ONGurile trebuie sa poata oferi un sprijin persoanelor care nu se plang niciunei institutii, victimelor tacute.

Irina Ursu a invocat succesul unei campanii a societatii civiile impotriva unui ziar maghiar care a gazduit afirmatii discriminatoare foarte grave, campanie rezultata in retragerea publicitatii multor firme mari din acea publicatie. Mircea Toma a mentionat o intiativa de succes a ActiveWatch prin care au convins firme de publicitate ca se pot crea reclame eficiente si fara a promova stereotipuri la adresa femeilor.

Iar Florin Buhuceanu, desi organizatia sa face apel si la instrumentele legale, considera ca fiecare din noi are un rol foarte important in educatie, aparandu-ne drepturile pe cat mai multe canale posibile.